Două zile şi o noapte
Într-o zi plictisitoare-n care ploi sărută vântul
şi-apoi cad, udând pământul,
Ai auzit?
Îmi leagănă inima vântul pornit,
o răsuceşte pe fiece parte,
Acolo este rostul
Deasupra sunt uitate,
minunile pe cer,
Piticii călători
Demult, pe cărări neştiute,
călători printre fire de iarbă,
Se aud sirene stranii
În oraşe sau în lumea în care bătrânii mor,
Atâta alb şi-atâta floare!
Atât de tare mi-am dorit
să văd grădina înflorită,
Veni-va o zi
Veni-va o zi când fi-vei iubit,
aşa, precum ar fi o simplă trebuinţă
Şi pomul dinspre nord
Nu mai sunt ploi, doar nori împovăraţi,
nici vâsle nu mai au cărări pe valuri,
Costelaţii
În noaptea asta scriu pe cer,
că pasul meu e prizonier,
Timpul rămas
Păsări cu aripi deschise,
par gânduri spre cer, călătoare