Spre apa din fântâni
S-a pierdut o rază într-un gând curat.
Aveam atunci ascunşi, trecuţii ani tăcuţi,
Legaţi în timpul veşniciei
Am pus în palma ta emoţii.
Gonind din anii mei bătrâni,
Regina nopţii, floare
Se lasă prinsă-n seară regina nopţii floare,
mirosul dulce-ncepe sub geamuri să îmi zboare,
Reîntoarcere la nebunia ploii
Bat tobele continuu în burlane.
În nebunia ei, zăluda ploaie
Cerul tăcut
Mi-am întrebat cerul, despre albastrul deschis,
seninul acela, ce-mi intră în suflet
Sufletul
Frunzele tremură-n clipa mişcării,
Soarele apune
E cerul sângeriu, cuprins de neuitare
când soarele apune în marea cugetare,
A zecea cale
La început călătoream
printre stele-ndepărtate,
Cuvinte tălmăcite
Se rostogolesc boabe de cafea,
miroase-apoi a Krönung,
Galben-pal în rătăcire
Flori mărunte, flori albastre,
cad bijuterii lucrate