Pe străzi pustii
Pe străzi pustii călcăm pe umbre.
De ce-ar ploua pe străzi pustii,
Adună, primăvară!
În iarba crudă creşte un alb de viorea,
sub aripi de lăstun, e zbor de rândunea,
Privirea, dorul, gândul
Gândul, tăcut prieten sau duşman,
închide noaptea spre zidire,
Nu știam
Blând mărturisind cuvinte, nu ştiam că doare,
gândul trece printre dinţi, trec şi clipele uşoare,
Mi-e teamă
De-atâta frig, mi-e teamă,
să mă opresc.
Înşelătoare iarnă
Doar muntele e alb, uitată iarnă,
aprinse între stele sunt drumurile tale,
Cuvintele tăcerii
Mi-am pus pe urmele tăcerii,
cuvintele singurătăţii
Când în jur sunt ramuri goale
Pe covorul alb răsar
doar brânduşe înflorite,
Văd drumul vieţii noastre
Văd uneori pe-albastrul cer, cum norii
se oglindesc perfect pe frunzele-ngheţate,
Amintirea anilor apuşi
Aşteaptă-mă la tine pe verandă,
mi-e zâmbetul curat şi inima mi-e caldă,