În urma unor evenimente – irelevant spre a fi menționate – am decis ca orice îmi aparține, atât drept conținut propriu, cât și conținut încărcat, să fie retras de pe site.
“Sus flamura, jos masca!” spunea marele Eminovici.
Eu nu lucrez la circ, cum nici marionetă, nu sunt.
Pe mine un sistem, nu mă poate îngenunchea, căci eu îngenunchez doar în Fața lui Dumnezeu Atotputernicul, așa cum Dreapta Credință Creștină Ortodoxă mărturisește.
Eu sunt Român.
Th3Mirr0r
„Stejarul crește numai unde-i pământul bun, buruienile cresc pretutindeni.”
©Mihail Eminovici
"La ce să dai hârtia cu şiruri numărate
Pe-a caracudei labe, păroase, nespălate,
Să pierzi a ta viaţă şi creierul să-l storci
Zvârlind mărgăritare în troaca unor porci...”
©Mihail Eminovici
E împărțită omenirea...
©Mihail Eminovici(Eminescu)
E împărțită omenirea
În cei ce vor și cei ce știu.
În cei dentâi trăiește firea,
Ceilalți o cumpănesc ș-o scriu.
Când unii țese haina vremei,
Ceilalți a vremii coji adun:
Viață unii dau problemei,
Ceilalți gândirei o supun.
Dar pace este între dânșii:
Ce unii fac iau alți-aminte.
Căci până azi domnește-ntr-înșii
A cărții tale graiuri sfinte.
N-a intrat viermele-ndoielii,
Copil e ochiul lor când vede,
Căința văd urmând greșelii,
Căci omul tot în tine crede.
Al răului geniu arate-mi
Un om din viță pământească,
Ce-ar fi-ncercat ale lui patemi
Naintea ta să-ndreptățească;
Căci buni și răi trăiesc în tine,
Cuvântul tău e calea lor ¬
De-a lor abateri li-i rușine,
Căci tu ești ținta tuturor.
Virtutea nu mai e un merit,
Căci merit nu-i când nu e luptă.
Asupra ta ei nu se-ntărât
Cu viața-n joc, cu mintea ruptă;
Mânând cu anii colbul școlii,
Ei cred făr-a fi înțeles,
Din cărți străvechi roase de molii
Își împlu mintea cu eres.
Ei nu pătrund a ta mărire ¬
Minune-i pentru dânșii tot.
Necercetând nimic în fire,
Nimic nu știu, nimic nu pot;
Căci nu-i supusă lămuririi
Gândirea-n capul înțelept ¬
La toate farmecele firii
Se bat cu mânile pe piept.
Urmând a cărților străveche
Statornic, nemișcat învăț,
E surdă azi a lor ureche
Privindu-ți firea cu dispreț;
Legată-n lanț e a lor minte
Și rodul minții e sălbatec,
Se plac în mistice cuvinte
Și-esplică totul enigmatic.
©Mihail Eminovici(Eminescu)
“Despreţuind Biserica noastră naţională şi înjosind-o, atei şi francmasoni cum sunt toţi, ei ne-au lipsit de arma cea mai puternică în lupta naţională; dispreţuind limba prin împestriţări şi prin frazeologie străină, au lovit un al doilea element de unitate; despreţuind datinele drepte şi vechi şi introducând la noi moravurile statelor în decadenţă, ei au modificat toată viaţa noastră publică şi privată în aşa grad încât românul ajunge a se simţi străin în ţara sa proprie. Odinioară o Biserică plină de oameni, toţi având frica lui Dumnezeu, toţi sperând de la El mântuire şi îndreptându-şi vieţile după învăţăturile Lui. Spiritul speculei, al vânătorii după avere fără muncă şi după plăceri materiale a omorât sufletele.(…) Biserica lui Mateiu Basarab şi a lui Varlaam, maica spirituală a neamului românesc, care a născut unitatea limbei şi unitatea etnică a poporului, ea care domneşte puternică dincolo de graniţele noastre şi e azilul de mântuire naţională în ţări unde românul nu are stat, ce va deveni ea în mâna tagmei patriotice? Peste tot credinţele vechi mor, un materialism brutal le ia locul, cultura secolului, mână-n mână cu sărăcia claselor lucrătoare, ameninţă toată clădirea măreaţă a civilizaţiei creştine.”©Mihail Eminovici(Eminescu)