Mi-e inima’n Moldova,
În țara cea de sus,
De mândra mea mireasă
Mi-e dor, mi-e dor nespus.
Ţi-aş fi scris mai demult, dar am aşteptat
întâi să fiu în afara singurătăţii, adică
în afara acelui ţinut în care copacii
stau în poziţie de rugă,
Când e să văd un lucru rău,
Tu, înger care-mi ești aproape,
Închide-mi ochii și-mi coboară
Perdea de neguri peste pleoape.