România-i țara-n care ne-am născut,
unde curg izvoare dulci ca un sărut,
unde cântă tainic toaca înserării
şi ne proroceşte Clipa Învierii.
1. AȘADAR
O crezut careva că am dat ortu’ popii?!
N-or să mă distrugă
Criticilor mei
De ce mă priviți cu ochi goi,
ca pe un „criminal de război”?
Acu’ doi ani la
Institutul Cultural Român
s-o ținut conferința
„Mărturii ale evreilor din Benin”.
Mi-o parvenit prin poștă,
într-un colet de-o șchioapă,
o scriere de mână
cam ștearsă și mioapă.
Plângeai, Măicuțo, când cădea pe cale
Cel ce venise-n brațele tale.
Inima-ți strigă, îndurerată,
Sunt singur ca o barcă în plandemia lumii,
mă orientează-n spațiu un aspru pangolin,
privesc cum trece luna prin stinse constelații
şi-mi încolțesc în minte regrete şi venin…