Poezia înseamnă libertate, și este locul în care sunt eu însămi. Este lumea mea, pe care o fac cunoscută și vouă.
Trăiesc, iubesc și respir prin versuri, așa ca le las să vă vorbească în locul meu.
Cu drag, Alina
We are all mirrors
Previously broken
In the firmament under which
We fall asleep.
As misunderstood beings, we
Continuously
And unreasonably cling
On the world,
În multe feluri
Îmi este dor de tine-
Când te privesc
Prin transparent ecran
Toți suntem oglinzi
Sparte în
Ochiul cerului sub care
Dormim.
Embrionar,
Simt cum timpul
Se scurge din mine-
În fulminanta-i risipire
Cu o privire înapoi
Mă alungi și mă chemi
Neîncetat -
Te rog, mai stai
Am ținut la tine mult....
Ca la un tumult
Surd în fața căruia
M-am oprit,
În lumea mea
sunt clipe care măsoară
Timpul în fericiri și
Tristeți,
Când mi-e dor de tine
Mă rostesc singură
Ca pe un cuvânt
Pe care ți l-aș
Neînțeleși, ne agățăm
De lumesc,
Fără preget,
Necugetat