Poezia înseamnă libertate, și este locul în care sunt eu însămi. Este lumea mea, pe care o fac cunoscută și vouă.
Trăiesc, iubesc și respir prin versuri, așa ca le las să vă vorbească în locul meu.
Cu drag, Alina
Când obosești
Și te saturi
De tine și
De lume,
Cineva să contracte
Pământul cumva,
Sau să ne-nvelească-ntr-o
Palmă de cer.
În caruselul acesta
Pământesc
Care- și botează
Timpul cu viteza
Așteaptă...
Așteaptă până când
Se stârnește eternul din
Noi,
Suntem îngeri de pământ
Căzuți în această
Lume...
Bucăți de hârtie
Și stau în loc
Sfidând departele,
Înghețând timp,
Și conștiință, și oameni...
Anul în care totul a stat pe loc
Merge înainte. Adică pe loc.
Au stat pe loc viețile,
Îmi ești gând de alinare
În această tristă lume
În acest cumplit spectacol
De urzeală și genune...
Să stăm la o fereastră
Și să privim aerul cum
Se scurge din cer,
Etern, stingher,
Inert cade cerul
În sine,
Iar ochiul meu
În al tău,