Poezia înseamnă libertate, și este locul în care sunt eu însămi. Este lumea mea, pe care o fac cunoscută și vouă.
Trăiesc, iubesc și respir prin versuri, așa ca le las să vă vorbească în locul meu.
Cu drag, Alina
Pustiu târziu....
Te-așterni peste mine
Ca o rouă
Amăgitoare
Cele cinci minute ale
Sufletului mă
Traversează rar, subtil,
Cu întreruperi
Nimeni nu înțelege....
Nimeni nu înțelege în
Ce direcție bate timpul,
În ce sclipiri
Atât de-aproape ești de mine
Privirea ta mi-e noapte-adâncă-
O rătăcire-a mea ce pierde
Eternitatea preumblândă…
De dorul tău,
Te-ascund, uimită,
În taina mea-
Neînchipuită
Legând clipele de
Nopțile curgânde-
Îmi semăn dorul de tine
Ca pe o pânză…
We are all mirrors
Previously broken
In the firmament under which
We fall asleep.
As misunderstood beings, we
Continuously
And unreasonably cling
On the world,
În multe feluri
Îmi este dor de tine-
Când te privesc
Prin transparent ecran
Toți suntem oglinzi
Sparte în
Ochiul cerului sub care
Dormim.