Existenţa încă rămâne o enigmă despre viață
Sfârșitul e cel ce te îmbrăţişează cu lacrimi de gheață
Că sfârșitul nu-i definitiv. El face parte din perfecţiune
Perfecţiunea-i denaturată. De vină-i această lume
Nimeni nu ştie, dar toţi se încred doar în vorbe
Eu nu jignesc cuvintele, eu savurez tăcerea ce mă fierbe
de viu. Pictez aripile morții, să rănesc stelele triste
Îmbrătisez durerea, tăcerea, îmbătat în vise autiste
Un monolog lăuntric
Pentru tot ceea ce vrei să realizezi