Nu pot să cred că drumul mi-e aproape
de un final pe care nu l-am vrut,
că nu am timp să biruiesc în toate
așa cum am simțit când m-am născut.
Precum stelele se-adapă din a zilei energie
și o seacă de lumina tolanită la pământ,
din magia unor gânduri am cules o simfonie
Cu acorduri de legendă ce ne sunt aşezământ
Firavă mi-e a inimii zvâcnire
și Soarele se pierde printre nori,
iar noaptea se coboară în simțire
ca să repare pulsul de erori.
Mă-ncearcă-zori un vânt de primăvară
șoptindu-mi la ureche un îndemn:
Să mă trezesc din noaptea cea amară
ce mi-a făcut din viață un blestem!
De te întrebi, stimată adunare,
unde-am ajuns din ceea ce am fost?
Nu căuta răspunsul care doare
căci el va fi tristeții adăpost.
Ce pajiște e-a vieții ogrăjoară,
ce apropieri sunt astăzi lângă noi!
Speranța e-adierea ce-nconjoară
un ochi dormind, fixat într-un altoi.
Într-o zi o maimuțică
care nu știa de frică
se plimba înspre Siret
neavând un țel concret,
Am înghețat de-a mea timiditate
ce mi-a produs în viață greu năstav,
Dar îți comunic cu temeritate:
Că te iubesc cu un amor bolnav!
Ne sunt părinții amintirile vii
ce zilnic c-un sfat ne produc bucurii.
În lumea amară și greu de trăit,
părinții ne-oferă răspunsul dorit.
Uratura dedicata tuturor membrilor
LA MULTI ANI!