Căi Anemus
Este vară, cald, frumos,
Fluturași sunt peste tot,
Păsările cântă-n pomi,
De plimbare-i încântător.
În grădină-s păsărele
Vrăbiuțe și cinteze,
Mierle, pițigoi, bot-gros,
Guguștiuci și porumbei
În grădină o gărgăriță
Pe un fir de iarbă stă –
Se odihnește c-al ei zbor
Fuse un pic istovitor.
Ca o școală este viața,
Tot mereu găsesc să-nvăț
De cum vine dimineața
Inspirat de astrul meu.
Unde este pixul?
Unde oare l-am lăsat?
Ca să scriu cuvântul meu
Și să mă revărs din nou.
Vrei să-mi pui tu bețe-n roate
Dar la mine nu se poate,
Căci atunci când meditez
Imediat mă detașez.
În răcoarea dimineții
Aer proaspăt când inspir,
Conectată la natură
În bucurie mă resimt.
Doamnă dragă ești frumoasă
Când zâmbești, privești duios,
Delicată ca o floare
Cu parfumul ei frumos.
În cântecul frunzelor
Cu ochii-nchiși eu zbor
Și nimic nu mai rămâne
Decât un călător.
E frumos să fii copil
Să alergi și să te joci,
Sub al cerului senin
Florile să le miroși.