Flacăra nu valorează nimic fără candelă,
candela fără rugăciune e o eroare a focului.
Cât de suav trebuie să fie cuvântul
Sărutul, acest prezent cu tendinţa de a exploda,
creşte până la nebunie.
A urmat sunetul zborului;
ieşisem dintre nori cu dorul de om, cu sentimentul
Se cioplește pământul cu genunchii
după aceea sărută cerul
că ești sub el.
Cât de măiastre pot fi aripile visului tău
Dumnezeu este artistul
care face ca lumea
să fie prezentă
în mugurii culorilor,
În ploaie nu crește,
Și uitați că se fabrică
Pământul.
El nu se înmulțește
(lui Constantin Brâncuși)
Pasărea timpului
se desface în cântecul dălții,
El și ea, un trup de clepsidră pe fundalul vremii:
timpul unuia curge în timpul celuilalt,
Dintr-o inimă de nor
Îţi fac astăzi mărţişor.
Fir de soare are-n el,
Alb curat de ghiocel.
(poem în proză)
În aerul tău a fost întotdeauna o stare de puritate
care mă ținea departe de tristeți și de marile adâncimi ale norilor.
Mi-ai zis odată
că iubirea are vârsta cerului,
și de atunci
merg pe frunțile norilor.