Domnul meu– Mirele meu
« Ioan Daniel »
M-am aşezat pe marginea sufletului
să înfloresc lumini din hău
e atât de frig!
doar corbii veghează
« Agafia »
S-a-norat și și vântul bate
Peste crengile de nuc
Vine iată de departe
De zi să nu mă apuc
« Ioan Daniel »
„Toamna se numără bobocii!”
Așa ne-nvață o zicală,
Dar cum ne amăgesc excrocii
Adăugând cifre de fală!
« bragagiu »
Noroadele cum le-a văzut
Domnul s-a urcat pe munte
Apoi cu drag a început
Să vorbească— ele să asculte
« Ioan Daniel »
Nu am știut ce drame iscă viața,
(De-aş fi știut Te căutam demult),
Dar azi când norul îmi umbrește fața,
Pricep atâtea, cât pricep de mult!
« Lucica Boltasu »
Face-te-ai
lumină,
clară
şi deplină;
« George Pena »
Nu sunt destule cuvinte,
Nici lacrimi destule nu sunt,
Să spună ce am eu în minte
Cum văd eu destinul Tău crunt,
« Lucica Boltasu »
„Se arată florile pe camp, a venit vremea cântării și se aude glasul
turturicii în câmpiile noastre.” (Cântarea cântărilor 2:12)
Gerul se resoarbe și, ieșind din scenă,
« Felix »
E mănos destinul în rafala vremii,
Ģândurile-n stele luminează lumii.
E găsită calea ce-a fost rătăcită...
E-ndreptată lumea ce-a fost răsucită.
« Ina M. »