Ninge legănat și moale
Din tăcere în tăcere
Ca oftatul plin în jale
Căzător fără putere.
« bragagiu »
Prin legănatul fulgilor de nea zăresc cerul.
De sus am primit vestea minunată
A venirii Domnului Iisus
Să ne aducă iubirea, darul necuprins.
« Florica Ghigeanu »
Se consemnau abuzuri tot mai des,
fugeam să ne ascundem în alţii,
dădeam nedumeriți tot peste noi
și peste-aceleaşi pete obosite,
« Carmen Georgeta Popescu »
Anotimpuri trec grăbite,
Iarna a sosit plângând,
Vântul bate-n valuri marea,
Ea, furioasă, spumegând,
« Lucica Boltasu »
Românie, țară dragă, plai de cântec şi visare,
Am plecat în lumea largă, te-am lăsat în urmă tare,
Am căutat o viață nouă şi o pâine îndulcită,
Dar mă simt ca rupt în două, ca o casă părăsită,
« Lucica Boltasu »
În zare munţii-mpăduriţi
Sunt rotungiţi de-azurul verii...
De pe pereţi coboară sfinţi
S-apuce drumul depărtării.
« bragagiu »
Iar păşesc spre nalte zărI
Suind marele suiS.
Unde duce ştii si tU:
Spre al vietii luminiS
« SALecsandru »
De ce taci Dumnezeul meu?
Pe cer se-aduna norii
Mi-e drumul parcă tot mai greu
Suspin în suflet tot mereu
« danab »
Iar păşesc spre nalte zărI
Suind marele suiS.
Unde duce ştii si tU:
Spre al vietii luminiS
« SALecsandru »
Aș vrea la piept ca să vă strâng,
Cum cloşca puii-şi strânge,
Să fiu ca florile din crâng,
Mireasmă pentru cei ce plâng,
« Lucica Boltasu »