De te-ai închega iar ființă din lutul înnegrit,
Aș primi martirul pescarului pentru Crist ‘.
Și n-ar mai fi minune Pământul fără Soare
De ne-am regăsi în lume noi două surioare.
« Florica Ghigeanu »
Am trecut pe lângă dor
Şi-am cules din urma lui,
Cântecul stejarilor,
Şi doinirea codrului!
« danab »
Arată-mi calea către Tine
Chiar de mă lupt prin valuri, mii,
Eu ştiu că braţul Tău mă ţine
Iar valul nu va birui…
« danab »
De ce mă chinui, Doamne, cu o hârtie goală,
de ce m-ai pus să sap printre cuvinte
când carnea mea e-a gândului tău coală
pe care scrii cu riduri dinainte?
« ion.mihaiu »
Suntem trecători, soarta mereu ne tulbură, ne frământă
Jucându-se. După ce ne înalță în genuni ne aruncă.
Rezistă. Să nu te sperie nesfârşitele capcane,
Nu te mânia. Domnul Iisus îţi întinde o mână. Crede!
« Florica Ghigeanu »
Spre cald hohotește pământul prin miei
Și crângul își murmură dorul în triluri,
Când jadul poienii se-aprinde –n beriluri
Și mângâie ochii cu vii bănuței.
« Felix »
Iubirea este ghemul magnific al fericirii
Cu firul tors din fuiorul divin al luminii.
Splendoarea vieții a fost dăruită de Iisus
Asigurându-ne că nu va fi niciodată apus.
« Florica Ghigeanu »
Nu e uşor să treci prin încercare
Când valuri vin şi bat în barca ta,
Nu e uşor! Dar Domnul este mare
Şi ajutor, mereu El îţi va da!
« danab »
Noi suntem ca frunzele purtate de vânt
Pretutindeni. Avem rădăcini și cuvânt.
Iisus este muntele, peste El nu se trece.
Nu ne pierdem, ne salvează, ne iubește.
« Florica Ghigeanu »
E slăvit Iisus
Răsărit fără apus.
E harul nestins.
***
« Florica Ghigeanu »