Născut ai fost să vezi ruina lumii
Târâta-n jos de regele minciunii;
Cum înșelătoria avuției
Ucide slaba raza-a omeniei.
« SALecsandru »
Refuz ,cu forță , bezna ce-ar pune stăpânire
Pe turla-mi cu sinapse,golind-o de iubire ;
N-o recunosc regină pe plaiul minții mele
Puternic locuită de cerul plin de stele .
« SALecsandru »
Cu vânturi ce cântă prin coame de cai
Și brume țipând sub copite,
Ne-nvăluie toamna, purtându-și pe strai
Odăjdii de-arămuri topite.
« Felix »
Pietre
Felix Rian Constantinescu
« Felix Rian Constantinescu »
Nu oricine are harul
De a da hârtiei chip;
Mulți înalță sanctuarul
Nu pe stâncă - pe nisip.
« SALecsandru »
Fir de praf
Fir de praf plimbat de soartă
peste-a veacului tristețe,
« Nicu Hăloiu »
Iubirea unui înger.
Când mi-ai spus
că sunt un înger,
« sorina »
Rugăciune
Ce aș putea să simt, decât clocotitoarea sete
de-a fi mereu cu Tine, spre Tine jinduind,
« Nicu Hăloiu »
O. viață, tu!
O, viață, cu-a tale dulci poeme.
cu primăveri mereu învingătoare,
« Nicu Hăloiu »
Lumină dulce
Când carnea-ți era sfâșiată de bici
Și trupu-ți era plin de sânge,
« Nicu Hăloiu »