O dulce toropeală mă cuprinde,
este somnul păcatului,
gheaţa trezirii mă sfarmă în două,
ploaia îmi îneacă cugetul pierdut.
« Alexandru Cristian »
Cosmar !
M-apropii de abisul intunecat al gandurilor mele
Si ma predau pornirilor meschine ,
« Cristian del Nor »
Verde, Doamne, fă- mă verde,
Lumina din cer mă vede
Și simt seva Ta divină…
Sufletul meu Ți se-nchină!
« Ina M. »
Pocainta !
Unde să strig să nu m-audă nimeni
Și-un’ să plăng făr’ lacrimi să se vadă
Să mă tranform și să mă pierd în oameni
« Cristian del Nor »
Se-avântă în clocot pe pietre pârâul
Şi-n stropii-i de-argint înfloresc curcubeie,
Ţâşneşte pe maluri a vieţii scânteie
Rupând, în explozia verdelui, frâul.
« Felix »
Deasupra mea sunt trei stele echidistante, coliniare
Care ma indeamna sa gandesc mai logic, mai matematic
Care imi dau o directie de mers,
Un sens
« Razvan »
Din văzduh lumina, ignorând busole,
În cascade curge la superlativ,
Şi pe- al ierbii verde, amplu portativ
De culoare umple gingaşe corole.
« Felix »
Toţi ne naştem singuri adică
independenţi Însă nevoile ne
subordonează din prima până-
n ultima clipă Avem nevoie de
« Costel Zăgan »
Nu mai cer de la nimeni nimic
Costel Zăgan, Universuri paralele
« Costel Zăgan »
O viață-ntreagă, biet poștaș,
Ducând scrisorile-n oraș,
Zâmbea la toți, zâmbea amar,
C-o mână peste-un buzunar.
« Daniel Vișan-Dimitriu »