Sub candela serii, aprinsă de-o stea,
Te chem la un vals ce-ar vrea să culeagă
Un ceas, un minut și-o clipă pribeagă,
Pe veci rătăcite în inima mea!
« Manuela Munteanu »
Un pas solemn și mâini cu flamuri saltă.
Între văzduh și recele pământ,
Călușul strigă bântuiri de vânt,
S-aducă tălpii aripă înaltă.
« Manuela Munteanu »
Sub vălul nopții dansul cu amintiri brodat
Îmbracă umbra stinsă a marginii de pat
Din camera confuză a fetei visătoare
Ce încă este trează sub luna iubitoare.
« Ina M. »
În piele cu mireasma mohorului uscat
Și-n păr cu fum și smoală, din iadul cu păcat,
Își unduiește trupul în dans țiganca smeadă,
Vibrând a libertate din viața de nomadă.
« Manuela Munteanu »
Un clarobscur, cu umbre moi pe geană,
Învăluie o lume prin salon,
Un jazz se-nfoaie lung din saxofon
Și se topește-n fumul de havană,
« Manuela Munteanu »
Tu voce...
Ramură în părul meu te-ai făcut,
Și muguri ar să iasă în urmă...
« Cezara Vinturis »
Flămânzi de patimi și-alunecoși prin doruri
Ca zbenguirea arcușului pe strună,
Stăpânii lumii, robiți de dulci amoruri,
Își leagă pașii, îi rup și îi adună.
« Manuela Munteanu »
Parcă purta arome tari pe brațe
Și cântec măiestrit, legat de pași,
Zbura pe fulgi de stele uriași,
De toarta raiului să se agațe.
« Manuela Munteanu »
Din umbrele serii lăsate domol,
pe geana apusului scurs peste deal,
venea rătăcind, nevăzut, un bemol
pe aripi de vis, prin decorul astral.
« necorupb »
Când pe dansul nopții se aștern secunde
care-aduc sărutul viselor în doi,
simți cum taina vieții-n suflet îți pătrunde,
îndreptându-ți pașii către cânturi noi.
« Daniel Vișan-Dimitriu »