Când sunt lângă tine inima e plină,
De raze albe ce stau în lumină,
Distanța ce nu se poate măsura,
Alături de mireasma din prezența ta.
Neliniștea e cea ce dă din nou fiori,
vor de la tine un buchet de flori,
ție Doamne-ți cad mulți la picioare,
că ești pentru toți ființa creatoare.
Vreau să vii primăvară ca un joc,
Să ne jucăm din nou în iarba verde-a ta,
Să prind cea mai frumoasă floare-n mâna mea,
Ca să-ți fie ție un cântec de noroc.
Cum ar fi să ai în suflet dor,
Atunci când nu te simți bine,
Dar cerul nu are niciun nor
Și totuși vin crizele de suspine.
Va veni timpul când te vei
privi în oglindă și vei realiza
că au apărut riduri pe fața
ta din ce în mai multe.
Cu parfum, miros, culoare,
Cu albul în ziua vestitoare,
Aș vrea și eu să fiu o floare
Cum e ghiocelul în soare.
Azi am auzit păsărelele
ciripind la soare,
poate pentru mine,
dar totuși răcoarea vântului
Pictez și-aș vrea să dau culoarea bună a chipului tău,
dar știu că-mi este-n fire destul de greu
și-am potrivit o nuanță ca atunci când eram la Ceahlău,
cu rezonanțe ce-mi duc sufletul mereu în apogeu.
Căutăm flori să ne asortăm în toate,
Dar rodul moare la fiecare îngheț,
E uneori iubire, e uneori dispreț
Și-atunci căutăm alte lucruri asortate.
Uneori mă înec în lacrimi,
Și plâng de dorul tău tată,
Dar tu în inimă mea imprimi,
O stare bună, curată.