Cerul senin e plin de liniște și pace,
Pentru o clipă inima mea se desface,
În calea viitorului ce drumu-mi luminează
Și-n noaptea lungă mintea mea stă trează.
Ai venit atunci când mi-am dorit,
În fiecare clipă și-n fiecare ceas,
M-ai certat, dar m-ai iubit,
Dar eu de Tine nu mă las.
Luminează-mi iubite calea mea,
Când mi-i greu, te chem și te strig,
Singură, te rog, nu mă lăsa,
În chinuri, întuneric și frig.
Îngerul meu a fost aici.
A stat pe pământ pentru mine o vreme,
să m-ajute să mă simt bine lângă tine,
memorând un pic în stânga
Ai fost îngerul meu din fiecare zi
Și mi-ai arătat mereu calea,
Dar și îngerul înserării,
Ca să-mi luminezi cărarea.
În ochii tăi se vede mulțumirea,
Iar fața ta radiază de fericire,
Cred că e obosită și plină iubirea,
De voioșie și multă-mplinire.
Fug de tine cât mai iute,
Că nu vreau să-ți stau în cale,
Ale tale fapte rele sunt multe
Și-am să m-ascund în vale.
Vreau să trăim într-o lume nouă fără griji
Și să păstrăm liniștea aceia pe care abia am cucerit-o,
Nu avem timp de lucruri care concurează cu noi,
Lupta e pentru ce contează și pentru ce iubim enorm.
A rămas în mine un strop de culoare
din iubirea ce apare-n suflet,
restul am dăruit-o cu drag,
celor ce-au fost alături mine,
Furtuna, izvorul și marea vuiesc,
Când suflete pereche se căiesc,
Pentru greșeala veșnic reținută,
Că noi trăim în lumea asta coruptă.