Muntele te face să-nțelegi lucrarea lui Dumnezeu,
Puritatea aerului e gata la tot pasul mereu,
Poluarea din orașe va trece cu răbdare,
Va veni lumina sfântă și-o binecuvântare.
În văzduhul îndepărtat,
Zările albastre aduc salutul,
Mările albastre ascultă cântul,
Iar pentru noi plăcerea a-nviat.
Ne mângâie-n suflet iubirea,
Ne schimbă cântecul mâhnirea,
Ne-aduce iubirea din vis,
Menirea ei doar tu ai descris.
Tu soare ai răsărit în fața noastră,
C-un zâmbet fermecător, strălucitor,
Încălzește și luminează ale tale raze,
Aduci mulțumire, iar în suflet un foc arzător.
Știi că nu mai ai strălucire
pentru c-ai rămas fără iubire,
deși ai mințit și ai rănit
sufletul tău singur s-a vestejit.
Cerul cerne un puf alb de zăpadă,
E peste tot, dar de pe streașina casei începe să cadă
Splendoarea iernii se-aprinde la noi iară,
E frig, dar iubirea de stele vine acum spre seară.
Adorm ușor pe mana ta iubite,
visez că sunt la umbra unui nuc,
cu parfum de flori la frunte,
ce săruturile de iubire aduc.
Cobori lângă mine Luceafăr zâmbind
Și-adu cu tine-o caldă rază,
Pătrunde-n inima mea și-n gând,
Că m-am udat cu apa din vază.
Speranța rămâne-n spațiul infinit când rătăcesc,
Iar noi suntem umbre-n veșnică mișcare,
Plimbându-ne în seara cu stele căzătoare,
Când stelele cad dorințele se-mplinesc.
Nu știu cum să mă vindec de tine,
Dar nu știu dacă pot să am același destin,
Te caut în stele, în natură și-n mine,
Te caut pe razele soarelui și a lunii care vin.