Cercul al optulea: Bolgia a şaptea. Hoţii.
în cel răstimp al tânărului an1 când soarele sub Urnă se-ncălzeşte, iar nopţile ajung către liman2
şi când pe şesuri bruma zugrăveşte
icoana mândra-a dalbei ei surate3,
CANTUL XXIII
Cercul al optulea: Bolgia a şasea. Ipocriţii.
Tăcuţi' şi singuri, fără soţi de drum, 'nainte unul, celălalt-napoi ca franciscanii2-naintam acum.
Cercul al optulea: Bolgia a şasea. Ciampolo din Navarra şi fratele Gomita. Cursa întinsă dracilor de Ciampolo. Cearta infernală
Văzut-am1 nu o dată cum se-avântă ostaşi călări ori cum se înşiră-arcaşi sau cum zoresc când moartea-i înspăimântă,
văzut-am pe la voi şi cercetaşi, o, aretini2, şi oşti cătînd pricine, turniruri3 sau întreceri la oraş,
pornite-n zvon de trâmbe-ori tamburine, la semne din cetăţi ori la ţignale de pe la noi şi de prin ţări străine,
INFERNUL
CANTUL XXI
Iar Ghervazi-nainte cu câţiva paşi de ei
Şi, fără nici o armă, Robac; şi-atunci, tustrei
Au tras ca la comandă-ntr-o clipă din sâneaţă.
Cum iepurele sare ogarilor în faţă,
Fragmente II
Când, slab, elanu-i simte copitele prea grele,
Când iepurele simte că sângele-i se-ncheagă,
492
Sar oaspeţii; Notarul cuprins de groază tace,
Sări şi Prezidentul în grabă să-i împace;
traducere de Miron Radu Paraschivescu, volumul de poezii "Mickiewicz", editura Tineretului, 1959
O, voi, contemporanii cu-ai Litvei mândri cneji,
E toamnă iar şi ziua vine
Cu străluciri amăgitoare
Şi tot se duc spre zări străine,
În stoluri, păsări călătoare.
Luminile ce-au ispitit
Şi hrană unui veac au dat,
Cu ev de iarnă ce-a venit,
În somn adânc s-au cufundat.