Nori de furtună – ce zace în voi?
pentru noi – spirite libere, vaporoase, voioase!
Zvârle-ți povara-n adâncuri!
Dă, omule, uitării totul!
Divină-i arta de-a uita!
De vrei să zbori,
Ești așa de curios?
Poți vedea și după colț?
Ar trebui, pentru-a putea să vezi,
să ai și-n ceafă ochi!
Privește-n zare! Nu privi-ndărăt!
Te duci la fund,
de cați mereu spre-afund!
Pe îndrăzneț
să nu-l previi!
Odată prevenit,
coboară în prăpăstii de tot felul!
De ce s-a aruncat din slavă?
ce l-o fi-ndemnat?
Mila pentru oamenii de rând l-a-ndemnat:
acuma zace-acolo, frânt, zadarnic, rece –
Încotro s-a dus? cine știe?
Dar, ne-ndoielnic, a apus.
S-a stins o stea în spațiul gol;
gol rămase spațiul...
Ce n-ai,
dar ți-e de trebuință,
să-ți iei:
așa mi-am luat eu bunul cuget.
Cine-ar putea să-ți dea dreptate?
Fă-ți-o singur!
Valurilor!
Nebunelor! îmi purtați vreo pică?
vă nălțați vuind turbate?
Cu vâsla mea o să vă scot