Ce viețuiește-n preajma voastră
curând se cuibărește-n voi:
din asta vine-obișnuința.
Unde zăbovești mult timp,
Când nici o voce nouă n-a mai grăit,
voi v-ați făcut din vechi cuvinte
o lege:
unde viața-ncremenește, dă buzna legea.
Atare lucruri nici nu sunt de combătut:
înseamnă oare că-s adevărate?
Naivilor!
Ești tare?
tare ca măgarul?
tare ca Dumnezeu?
Ești mândru?
Ferește-te
să fii tu toboșarul
destinului tău!
Dă-te la o parte din fața
Vrei să iei în mână spinii?
Greu plăti-vor degetele tale.
Ia în mână un pumnal!
Ești șubred?
Ferește-te de mâinile copilului!
Copilul nu poate trăi,
dacă ceva nu sparge...
Să cruți această piele fină!
De ce să răzui puful
unor atare lucruri?
Marile tale gânduri,
ce-ți vin din inimă,
dar și cele mai mici
– care îți vin din cap –
Fii lespede de aur –
se vor înscrie lucrurile-n tine
cu scriere de aur.