Aceasta nu-i o carte: în cărți zac de toate!
La fel ca-n sicrie și giulgiuri uscate!
În cărți doar prăzi în pulbere se cern:
Aici însă trăiește-un azi etern.
Am început cu-aceasta:
m-am dezvățat de mila pentru mine!
Ruine de stele:
din ele eu am închegat o lume.
Nu pentru că pe idoli i-ai surpat:
pentru că-n tine idolatrul l-ai surpat,
de-aceea ai avut curaj.
Acolo stau
felinele grele de piatră,
podoabe timpurilor vechi:
vai, cum ai vrea să le sfărâmi?
Această frumusețe împietrită
îmi răcorește inima fierbinte.
Adevăruri, pe care nici un zâmbet încă
cu aur nu le-a poleit,
crude, amare, nerăbdătoare adevăruri
îmi stau prin preajmă.
Un fulger devenitu-mi-a înțelepciunea;
cu paloșu-i de diamant mi-a despicat orice-ntuneric!
Pentr-o asemenea ambiție
pământul ăsta nu-i prea mic?
Pe piscuri sunt acasă,
după piscuri nu tânjesc.
Nu îmi ridic privirea-n sus;
un privitor de la nălțime sunt,