1
In Iasi, sunand din tobe si cantand,
V-am lăsat vâslind cu apele
și cu soarele,
și v-am găsit uciși cu sapele
și cu topoarele.
Multe chipuri s-ascund în oglinzi,
obraji și mâni ca nuferii deschise,
străbat la suprafața multor vise
străbunii mei cucernici și plăpânzi.
La-nceput, prin ferestre deschise,
fel şi chip de nădejdi îmi veneau şi vise.
Eram ca o turlă înconjurată de porumbei,
mereu cercetată de îngerii mei.
Uneori, în diminetile clare,
ma uit drept în soare râzând
si nu pot crede c-am sa mor în curând;
viata mea suna înalt, fara-ntristare.
S-aprinde-n oglindă lampa bătrână
cu picior şi bonetă de-atlas -
şi nu ştiu, eu povestesc, sau ea, fără glas,
amândouă cuprinse-n lumină.
Cel puţin, legănaţi-vă, ramuri,
străluciţi, fericite neamuri
de dalii multicolore,
să fie vesele-aceste ore
La-ncheietura mainii mele-ascult
cum povesteste viata, si ma mir,
si-mi amintesc si-acuma c-am fost fir
de iarba, si-am fost scoica, mai demult.
Am multe lucruri de scris,
de plante și ape line,
care toate-nchid câte-un vis,
mai rămuros, mai ciudat ca mine.
Domol răsună ploaia-n geamuri,
Cu-același ritm melodic și egal,
Cu miros cald și umed de pe lanuri;
Cu lungi tristeți de toamnă și caval –