Luasem forma unui fluture,
Zburam peste grădina fermecată,
Ajunsesem din greşeală în faţa mâncătorului de fluturi
Şi mă rugam înainte de a fi mâncată.
Plouă într-un sat de munte uitat de lume,
Copacii mai putrezi se rup,
Prin ploaie trece o femeie bătrână
Cu hainele ude lipite de trup.
Descoperisem un nou mod de a ne înţelege,
În ciuda limbilor care s-au încurcat,
Şi terminasem de construit Turnul Babel
Şi era-nalt şi bine aşezat.
Îmi luasem capul în propriile mele mâini,
Îl pipăiam să aflu dacă era întreg,
Îmi găsisem ochii şi gura acolo unde au fost
Şi începusem să înţeleg,
O crimă săvârşită pe strada principală,
În amiaza mare, o crimă oribilă
Şi nimeni nu plânge şi nimeni nu strigă
Şi nimeni nu pune mâna pe criminal.
Domnul Arthur şedea la gura sobei,
Nu vă este urât singur, l-am întrebat,
Nu sînt singur, m-a liniştit, sunt cu pitulicile
Şi-a deschis uşa sobei de mi le-a arătat.
Cer senin, îmbietor,
Muntele urcă aievea până în cer,
Cine ar putea urca astăzi muntele
Ar intra în cumplitul mister
Undeva în Ardeal, într-o biserică veche,
Am văzut un sfânt care-şi ducea pielea în spate
Şi pielea îşi păstra forma trupului pe care a stat
Şi sfântul îşi păstra credinţa dinainte de cele-ntâmplate.
Stau într-un zid ca Ana lui Manole,
Numai că eu nu sunt Ana, iar cel care m-a zidit
N-a visat nimic niciodată.
(Fragmente)
I. Prietenii
Prinde-a prinde in perdele,