Dumnezeu vede oriunde;
În zadar te vei ascunde
În păduri și-n munți cu stânci!
El te vede orișiunde,
Când cade pe pământ zăpadă,
Și bate vântul prin ogradă,
Iar pe sub streșini apa-ngheață,
Formând sloi lungi și reci de gheață,
Spun poveștile bătrâne,
C-ar fi fost odinioară
Un boier de viță veche;
Și simțind, că o să moară,
Primăvara, ce frumos!
Tot pământul e voios;
Vai și dealuri-nverzesc,
Pomii vesel înfloresc,
Cine-nvață așa de dulce
Păsărelele să cânte,
Și pe cerbi la fugă vesel
Prin păduri să se azvânte?
Dup-un timp de-amară jale
Dormi pământule visând?
Mai simți vântul, care trece
Peste tine, șuierând?
Mormântul e adânc și mut.
De toate câte le-am avut
Trăind, el ne desparte.
Cei buni, de moarte nu se tem,
Când te simți că nu ți-e bine,
Doctorul îndată vine,
Ajutorul lui îl ceri.
El te pipăie degrabă
Plugul ară în nădejdea,
Că grâul lui va răsări,
Puterea însă e la Domnul,
Și, cum vrea El, așa va fi.
Vara, vara și iar vara!
Cât e de fierbinte-afară!
Florile se veștejesc,
Spicele se-ngălbenesc.