Blăjenii-s popul interesanți
Bietului clopot îi zic "câmpana"
Domicatione ziclă tocană
Așa-i îndeamnă Spiritul Șanț.
Soare, pretutindeni soare,
Foc din zori până-n apus.
Și-mprejur, dogoritoare
Zări pustii fără coline,
Arde moartea-n foc că bradul!
Numai trejii-n gheară-i cad:
Ea pe beți nu-i duce-n iad,
Ca să nu-i revolte iadul -
Eu am trei litere; a doua
O poți schimba precum voiești;
Cu a doua veste-n largul mării
Cu e mă bați și mă-nroșești
Am întrebat copacii-n codru:
Spuneți-mi, frați, de-o fi a mea.
De-ți zice "da", plecați coroana;
Și-o scuturați, de-ți zice "ba".
Am cercat o mândră floare
Fruntea să mi-o încunun
Și-am găsit o floare care-
N-ar mai fi ca să o spun.
Din fragedă pruncie ca prietini am trăit
Ținându-ne de mână noi am călătorit,
Ca frații pe-a vieții cărare grea și neagră,
Dar soarta ticăloasă cu-amar ne-a pizmuit
Arabii își arară câmpurile-n rând
Atunci veni dracul la dânșii zicând:
"La orișice din lume am drept [de] jumătate,
Din holdă-va încă îmi cer a mea parte!"
Ah, cât ești de frumoasă, doamnă,
Când stăm de vorbă amândoi,
Dar mai ales când spui blazată
Că viața asta e noroi.
Astăzi, un proces verbal
Am vorbit și eu cu soții.
Însă domnul general
Mai mult decât noi cu toții!