Apoi- preoteasă dragă
Noi ne-am dus o noapte-ntreagă
Ne-a udat ploaia cu totul
Albiniță, tu tot zbori
De pe floare-ntr-altă floare;
Dar de unde știi tu oare,
Că se află miere în flori?
După iarnă prima-vară,
Și-apoi vara;
După toamnă, iarna iară.
Iarna e cu vânt și ceață,
Florile zic gârlei reci:
"Unde fugi? Încotro pleci?
Stai cu noi! NU ne lăsa!"
Apa le răspunde-așa:
Arabii își arată câmpiile în rând.
Atunci veni dracul la dânșii zicând:
"La orice din lume am drept la jumătate,
Așa dar din holdă să-mi dați a mea parte!"
Băutura cea mai bună,
Este apa de izvor.
Peste pietre apa cade,
Murmurând încetișor:
Eu viu cu primăvara,
De unde locuiesc;
M-arăt în toată seara
La cei ce mă cinstesc;
La potop, când au plouat
Patruzeci de zile norii,
Au murit toți muritorii
Numai Noe a scăpat.
Vezi zidarul cum zidește?
Cărămida el o ia
Și la loc o potrivește
Punând alta peste ea.
Și vitele-s făcute
De Dumnezeu cel sfânt,
Ca omul să s-ajute
Cu ele pe pământ.