(Baladă orientală de Strachwitz)
Din purpur de cort, de pe piersic divan,
Încins cu fier iese al hanilor han;
(după Longfellow)
Acolo-n șanț el a căzut
Cu secera în mână,
Doamna lângă Ștefan vine,
Blândă-n vorbe și-n purtat:
Doamne, iar ești supărat!
Sunt, Voichița, pentru tine!
Priveam fără de țintă-n sus
Într-o sălbatică splendoare
Vedeam Ceahlăul la apus,
Departe-n zări albastre dus,
Se-ntrebau, vorbind odată
Două flori pe șes:
-- ,,Vecinic stai îngândurată,
Roșie și mândră floare!
Iepurași, fugiți acum!
Hai la crâng, nu stați în drum!
Vânătorul dacă vine,
Nare să vă fie bine!
Cine-a făcut oare
Floare lângă floare?
Pe fereastra noastră, cine le-a făcut?
Albe, frumușele,
În fier roșu scos din foc
Dă ciocanul poc, poc, poc!
Iese fum și sar scântei.
Unde-i ăsta , dragii mei?
" - Nu mă omorî, copile!
Eu abia sunt de trei zile,
Și alerg din flori în flori.
E așa de cald și bine -
În fața-mi se-ntinde-al câmpiei cuprins
În limpedea serii splendoare,
Cu galbene lanuri pe șesul întins,
În jur, că zăpada ce-az-noapte ne-a nins