Pe orizontul nostru apare un bărbat
În știință și arte foarte învățat,
Că ști fără eroare cât e doi cu patru
Se mira-al său părinte, se mira chiar și satul.
Pe Caraiman ai pus o cruce;
Creștin și tu, ca toți ai tăi -
Dar vântul a venit cu vuiet
Și-a smuls aruncând-o-n văi!
Pe Bistrița, cântând
O tânără fecioară,
În vânt având vestmântul
Și-n păr vuindu-i vântul,
Când vii, prin foșnete rochii,
Ce dulce-mi ești, ce dulce ai ochii
Ai ochi ca două viorele,
-Tot mai faci poete versuri?
Când nu faci poete dragă?
-Versuri fac numai atunci
Când voi nu faceți nimic.
Ăsta e mormântul meu
Aș fi vrut să fie-al tău!
Nou principe din neamul ursit să cârmuiască
Poporul românesc-
Voinic să ni se facă și mândru să ne crească,
Și zilele lui Ștefan cel Sfânt să le trăiască,
Ridicați cu toții cântecu-n chimvale
Glasuri de-alăută să răsune-n cor!
Mare este partea moștenirii tale
Și-n triumf gătită hotărâta-ți cale,
Pleacă spre Moldova trenul de persoane
Toți își caută-n grabă locuri prin vagoane
Eu m-așez la geam cu tata
Oamenii-și iau ziua bună
Blândă rază
Lucitoare
Scânteiază
și-o culoare