din volumul "Edith Södergran", colecţia"cele mai frumoase poezii", editura Albatros
Eu – vă sunt glasul, a respirului vostru ardoare,
Eu – sunt reflectarea chipului vostru uimit.
Zadarnică e a zădarnicelor aripi fremătare –
*
De ce-a hotărât să vină la poartă, pribeagul cel tânăr, tocmai în zori?
De fiece dată când intru, de fiece dată când ies, îl întâlnesc
Şi privirea mi-e vrajbă de chipu-i.
traducere si adaptare de Octavian Goga
Eu am pornit din matca Tisei
cu moşteniri neînfrânate,
Dintre abcese mari de ceaţă, roşii,
Soarele himeric mă privea pe furiş
Şi astfel mi-a grăit:
Ridică-te şi liber fii.
Abur tânăr, fierbinte, şi parfum
Pluteşte, se-nalţă, muzica urlă;
Flăcăi şi fete cu coroane de roze
Cu groază privesc perechea ce intră.
*
Acolo unde drumurile sunt însemnate, îmi pierd calea
Pe nemărginita mare, în albastrul cerului,
Nu sunt linii marcate.
Traducere în limba română de Valeria Grosu
E una - cu tunetu-n zarea vântoasă,
(Boris Pasternak)
Cel ce el însuşi unui ochi de cal se asemănase,
Se înclină, priveşte, vede, recunoaşte.
Cîte-un glas, mereu
Ca de înger, verde,
- La mijloc sînt eu - ,
Spune, să mă certe :