Am împins firava poarta-ngusta, la intrare;
Am intrat si m-am plimbat prin mica mea gradina
Ce sclipea, în zori, în blânda soarelui lumina.
Câte-o umeda scânteie-avea oricare floare.
T;i-e sufletul ca un peisaj ales
Ce vin sa-l farmece bizare masti;
În cântec de lauta, dansând, ies
Tristeti, de sub vopselele grotesti.
Eu vin de la malul râului Gange
cu visu-mpletit din raze de soare,
mi-e inima biata o floare de lotus
cu fine petale tremuratoare.
A trecut toamna prin Paris
(Párisban járt az ősz)
Traducere de Nicu Porsenna
Dă-mi ochii tăi...
Pe chipu-mi gârbov pune pupilele-ţi senine,
(Gog és Magog)
Sunt urmaşul lui Gog şi Magog,1
Zadarnic în porţi şi ziduri bat;
În carul de foc al cântecelor
(Dalok tüzes szekerén)
Dii, căluţii mei sălbatici.
Te strâng în braţe, tot departe-ţi sunt,
Liniştea albă-i acoperământ.
O linişte cât tot pământul surd
Străpunge-o cu un ţipăt, căci ne pierdem,
Mă-nnebunesc săruturile-ţi toate,
Sunt ca-mplinirea unui grav destin;
O dăruire-adâncă, bunătate.
din volumul "Edith Södergran", colecţia"cele mai frumoase poezii",
traduceri de Veronica Porumbacu, editura Albatros