Traducere de Al. Philippide
Spargeţi zidul închisorii!
La geamul meu, pe cer,
Mâhnit, însingurat,
Mesteacănul, de ger,
Bogat înhorbotat.
Demult, în dragoste luminile-au pălit:
Nici bucurii cu lacrimi, nici la suspin răspuns;
Grădini sunt veștede, iar visuri au murit,
În inimi, ca de miere, veninuri au pătruns.
Nu-mi pasa daca soarta mea pe pamant
Putin din Pamant a avut
Si daca ani de iubire s-au frant
In ura unui minut:
Ai vrea să fii iubită?- atunci inima ta
Poteca ei de-acum să nu o părăsească;
Te ţină aşa cum eşti fără a te-ndepărta
Şi de tot ce nu eşti să te păzească.
Traducere de Liviu Cotrău
Elena, frumuseţea ta îmi pare
I. Clopoţei de sanie,
Clopoţei de-argint!
O, ce lume de-ncântări e-n duiosul lor alint!
Cum clinchesc, clinchesc, clinchesc,
Era în mijlocul verii
CANTUL IX
Cercul al şaselea: Ereticii. Lângă poarta cetăţii Dite. Cele trei Furii.
Trimisul ceresc. Cei doi poeţi pătrund în cetate. Ereticii îngropaţi în
CANTUL VIII
Cercul al cincilea: Mânioşii. Trecerea fluviului Stix in barca lui Flegias. Filippo Argenti. Cetatea Di te.
Spun dar, urmând1, că până-a nu ajunge la turnu-nalt, privirăm sus spre el şi vârful lui ce zările străpunge,