Precum o dimineaţă, în plină primăvară
deja, prin ramul încă desfrunzit privirea
şi-o trece uneori: aşa, pe faţa-i clară
nu e nimic s-oprească strălucirea
Cine plange acuma, undeva pe lume,
plange fara temei pe lume
ma plange pe mine.
Orasul nu mai curge greu, ca o momeala
ce prinde toate zilele, pe rînd.
Palatele suna fragil, a sticla goala
sub ochii tai. Vezi vara atîrnînd
traducere de Teodor Balş
Linişte de var şi mirt.
Nalbe-n ierburi mătăsoase.
Cantecul vrea sa fie lumina.
In intuneric, cantecul are
fire de fosfor si luna.
Lumina nu stie ce vrea.
Copacilor!
aţi fost săgeţi
din azur căzătoare?
Ce războinici cumpliţi vă azvîrliră?
traducere de Teodor Bals
În fusta ei de chiparoase
Focu-i pune câmpiei înserate
coarne de cerb furios.
Toată valea se-ntinde. Tumbe
îi face-un pui de vânt pe spate.
traducere de Teodor Balş
Verde, cât de drag mi-eşti, verde,
Verde vânt. Şi ramuri verzi.
CÂNTUL XXX
Cercul al optulea: Bolgia a zecea. Falsificatorii.
Pe vremea când Junona', fremătând