Eu ştiu trei cuvinte — şi rostul li-i sfânt
Trec ele din gură în gură,
Nici răul, nici jalea acestui pământ
Sfinţenia lor nu le fură;
Târziu târziu târziu, târzie este ora, târziu prea târziu, şi putred anul;
Duşmănos vântul, amară marea, cenuşiu cerul, cenuşiu cenuşiu cenuşiu.
O Thomas, întoarce-te, Arhiepiscope, întoarce-te în Franţa.
Întoarce-te. Îndată. Neauzit. Lasă-ne să pierim în linişte
Glasuri de copii în livadă
Între timpul înfloririi şi al roadelor;
Capete aurii, capete trandafirii
Între vârful verde şi rădăcină.
Specia umană
Nu poate suporta prea multă realitate.
..............................................
Ecouri de paşi în amintire
Sau, să luăm o operaţie chirurgicală:
Când medicul îţi pune diagnosticul... eşti încă subiectul,
Centrul realităţii. Dar, întins pe masa de operaţie,
Eşti pentru cei din jurul tău, actorii mascaţi, O piesă de mobilier dintr-n atelier de reparaţii.
din Cartea lui Moş Oposum despre pisicile poznaşe
Botezarea pisicilor e o afacere dificilă,
Şi îţi voi arăta ceva cu totul diferit
De umbra ta care te urmăreşte cu paşi mari dimineaţa,
Sau de umbra ta care se ridică să te întâmpine seara,
Îţi voi arăta groaza într-un pumn de ţărână.
Femeia ce se vinde n-o osândiţi nicicând.
Nu ştii ce grea povară o va fi apăsând,
De câte zile foamea izbeşte-n faţa-i suptă!
Când cu virtutea vântul nenorocirii luptă,
Şi chiar atunci fiica faraonului veni
în fluviu să se scalde, însoţită de sclavele
ei, care mergeau de-a lungul ţărmului.
BIBLIA: EXODUL
din Lumini şi umbre (1840)
Copii cu frunţi naive plecate-n jurul meu,