din Contemplaţii, Cartea întâi
Îţi mulţumesc, poete! Tu, oaspete divin,
din Balade; traducere de Constantin Negruzzi
Nemernica lor umbră prin frunze tremurând
Noiembrie murind, ce face
Cu zvăpăierea primăverii,
Cu fulgul ce sub talpă zace,
Cu zămisliri ce-s ale verii,
”...La mângâiere cearcă s-o îndemne,
nerefuzată, chiar de-i nedorită.
Decis și roșu, brusc asaltă el;
O pipăie, nu-i simte apărarea;
din Cartea lui moş Oposum despre pisicile poznaşe
Despre Pisici diverse ai citit de-acu'.
"Mult sentimentala nostră prietenă luna!", remarc,
"Sau ar putea fi (cumva fantastic, recunosc, în acest caz )
Chiar balonul vestitului Prester John, preotul monarh,
Sau o veche lanternă uzată atârnând pe cer
I. Marşul triumfal
Piatră, bronz, piatră, oţel, piatră, frunze de stejar, copite de cai.
- Ce-aud? - Eu sunt! - Cine? - Inima ta,
Ce mă mai ţin doar într-un firicel:
Licoare n-am, nici vlagă a bătea,
Văzându-te retras şi singurel,
Lasa de acum
Piatra si argil,
Cata-ti subtil
Sprijin de fum.
Eu ştiu că liniştit profilul meu odată
va sta în muşchiul unui nord întunecat.
Oglindă castă-n care a încetat
pe mai departe pulsul meu să bată.