Într-o casă mică, păstrez, agăţate, tablourile;
nu e o casă aşezată.
E rotundă; numai câţiva centimetri sunt
dintr-o parte în alta.
Ce crezi, de ce am tocul în mână, ce să însemn ?
Să scriu despre un vas de război, un model
nou, perfect, văzut de mine cum trecea
în larg, în plină viteză ?
din volumul "Petrarca-Sonete"- traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)
Am obosit atîta gîndind cum gîndul meu
din volumul "Petrarca-Sonete"- traducere de Lascăr Sebastian(Editura Tineretului-1959)
Acea privighetoare, ce-n noaptea liniştită
Trecut de vârsta tinereţii – seara, acasă la poalele dealurilor din sud,
devin cumva ataşat de Cale.
Când simt nevoia, le cutreier singur,
fără alt scop decât acela de a descoperi lucruri deosebite,
Nu ştiam unde era templul,
înaintând kilometru după kilometru printre piscurile înnourate;
copaci seculari, poieni fără oameni,
munţi de nepătruns, undeva un clopot;
Dă-mi, amari, ani de arșiță, de boală,
De nesomn, și priete-mi ia,
Ia-mi și pruncul, și lasă-mă goală,
Fără singurul dar: de-a cânta –
* il mio bel San Giovanni *
În Florența, după marea ceartă,
Nu s-a întors nici după ce-a murit.
Spiritul e Urechea Lucidă.
Prin el putem auzi
Ce e de auzit înlăuntru –
Ce ni se-ngăduie aici –
Tu ești ceea ce pleacă:
o apă ce mă ia
și mă va părăsi.