șade piatră, se sculptează
Cu lumina din amiază.
șade iarbă, se-nverzește
de crivățul ce descrește.
lui Al. Ivasiuc
Se poate, vă spun vouă care veți fi
credeți-mă, se poate
Credeam cuvântul bine spus menit că este
cam totul să ne spună,
tristețea doamnelor aceste
din urmă.
Iarna a prins în suflete altoi.
Ne e frig; și pădurile cad peste noi!
Iată pe dricul saniei abia încap
O, și cât de mult fuseserăm noi doi
aproape înecați în lac,
insuportabil de nefericiți;
de foame
Ultima și " adios" cum spun spaniolii
do, re, mi , fa, mi, fa, sol, do
becarii, bemolii,
numai tu, numai eu,
Lui Virgil Duda
Ochiul se face frumos sau urât
de după ideea de dedesupt.
Luna bătând, înaintează, pe cerul gurii
Ajunge la dinți în curând
Și-un zgomot de smalțuri se-aude,
prelungi cuvinte
Existența tu, care-mi dai numai iluzia
că mă repet căzând cu tâmpla peste plite
încinse până la alb când toamna
aleargă cu ochii scoși din orbite.
Astfel, că pielea
de pe o oaie tunsă, se ridică ziua.
Greu este să jupuiești o piatră de sinele său,