M-am întors
zărind un arbore uriaș:
munții verii.
Subt burniță,
nalbele
deschid un cer senin.
Din marginea drumului
hibiscusul s-a lăsat
păscut de cal.
Odată, era un număr
Pur și rotund ca soarele
lui Miodrag Pavlovici
S-a înclinat însetat curcubeul,
Răsări un soare albastru
La subsuoara stângă a cerului
Răsări un soare negru
La subsuoara dreaptă a cerului
Pe Calea Guduriței la Vârșeț
Trei bătrâni muncitori își beau din sticlă
Berea de seară
În fața magazinului iluminat
Fremătă verzile mănuşi
Pe ramurile arborilor de pe alee
Seara ne poartă la subsoară
Albastru și aur
Ultimul inel al orizontului
Ultimul măr al soarelui
Casele şi-au întors pe dos
Amarele buzunare ale camerelor
Vijelia să le scotocească