Suntem bogați: nu avem nimic de pierdut.
Suntem bătrâni: nu avem unde să ne grăbim.
Vom destrăma pernele din trecut,
dă-i drumul cârmuitorilor zilelor viitoare,
Unde sunt încă copacii
abandonați mai mult seara,
ca indolență
ultimul tău pas a dispărut
Te găsesc în locuri fericite,
din consortul de noapte,
acum descoperit
aproape cald, cu o nouă bucurie,
Sunt atras de tine, dragoste
pământul meu, dacă ascundeți parfumurile
ce pierd portocalii în seară
sau de oleandri senini,
Darul tău va fi trist
în mine acum http://poetii-nostri.ro/contul-meu-scrie-o-poezie-alt-autor/
de abandonuri dorite.
Apare o răceală
Ploaia este deja cu noi,
aerul tăcut se agită.
Râhnițele pândesc apele stingate
la lacurile lombare,
Și cum am putea să cântăm?
cu piciorul străin deasupra inimii,
printre morții abandonați în piețe
pe iarba tare de gheață, la plâns
Toată lumea este numai în inima pământului
străpuns de o rază de soare:
și acum este seara
Deşi ştiu
că nu există moarte
încă nu ştiu
cum să-i anunţ
* * *
Îţi sărutam mâna.
Dar se dovedi că mi-o sărut pe a mea.