~
și așa voi pleca devorând tenebre
cu o floare în mâna mea de somnambulă
cu un surâs străin în celălalt colț al buzelor
~
Iubirea îmi desenează în ochi corpul râvnit
ca un aruncător de cuțite
Tatuând pe zid cu teamă și precizie
~
aceasta este iarna mea aleasă
aceasta este datoria mea față de ceață și confuzie
~
e târziu pentru a recunoaște soarele
soarele este aici și ochii mei cântă
soarele este aici primăvara lui este neagră
~
va exista mereu frica de celelalte voci
frica de celelalte voci
~
nu departe de zori se naște ziua
viziune a ultimelor flori
~
toți înțeleg ceea ce nimeni nu
niciunul nu înțelege ceea ce toți nu
~
noapte niciodată atât de iubită ca acum
când o pierd
în incertitudinea zilei
~
Dacă o mare a asfixiat
cu o liră îngeri furioși în vânt
~
să vrei să rămâi vrând totodată să pleci
traducere de Daniela Luca