~
păsări prăfuite
cu sânge vechi pe aripi
flori de metal uitate
~
și măcar de mi-ar fi dat un sărut pe buze
să ardă silabele care nu se unesc
~
Prelucrez tăcerea
o transform în flacără
~
și dacă a muri este o memorie ferecată.
~
În cavitatea luminată
unde această clipă este o perlă irosită
ascult scârțâitul memoriei ce se deschide
~
Noaptea cântă cu botnița pusă
inimi incendiate
în memoria gurii mele
~
Eu cred în oglinzi.
~
Cu greu exilată din cerul închis
unde eram, fără culoare și fără formă,
doar o contemplată
~
în spatele formelor fără consolare
ziua se deschide ca un cântec de durere
un urlet magic strigat în vânt
~
solitudine fericită și închisă
promisiuni imediat împlinite
precum clopotele într-o auroră înghețată