Mierla-şi usucă la focul bujorilor roşii
Aripile acoperite cu rouă de sânge
În faţă i se deschide câmpia
Cutia mică în care e lumea întreagă
S-a îndrăgostit de sine
Şi a născut
Încă o cutie mică
#
Stinge-te iarbă
Stăm pe o bancă albă
Lângă bustul poetului Lenau
Ne sărutăm
#
Faţă în faţă cu zidul
Ce de-a ani nu te-am văzut
Dar te-am recunoscut îndată
Tu ai devenit un adevărat lup
Îmi spune o rudă din Vârşeţ
Abia de prinde-a amurgi
În cârciuma ce se află pe drumul spre Iablonevo
Vin groparii din Vârşeţ
Cineva îmi cuprinde umerii
Altcineva mă priveşte lupeşte
Un altul îşi scoate pălăria
Să devină mai vizibil
Spuneţi-le jefuitorilor pământului
Fie ca sub steaua noastră
De azi încolo ei să nu mai planteze copacii morţii
Deoarece pe ei înşişi îi vor devora fructele
Despre monumentul tinerilor tăietori de pădure
de pe culmea neagră
Aici noi am învăţat flacăra să iubească