Veveriţa din revistă
Sună nasul în batistă.
Se va duce la spital,
La un doctor papagal.
– Astăzi sunt şi trist, şi plâns,
Că dentistul, înainte
Să mănânc şi eu de prânz,
Mi-a extras, zâmbind, un dinte.
Lumea din carte
Ochiul o-mparte,
Parcă-i o cană
Cu două toarte.
Cu băiatul tras pe sfoară,
Paie mi-am aprins în cap!
Nu ştiu cum să fac să scap,
Ca să-l trag şi-a doua oară.
În oraş,
O căsuţă cu etaj.
În căsuţă, un dulap.
În dulap, ca să scap,
Racul, peştele şi-o broască,
Trebuind să locuiască
În borcanul cel rotund,
Într-o zi s-au adunat
Vântul ăsta e băiat?
N-are şapcă, n-are barbă?
Vrei să-l tragi puţin de păr,
Şi, când colo, rupi o iarbă.
Pe mine mă cheamă Fofi,
Mi-am ascuns sub pat pantofii.
Mă aşez frumos pe labe.
Am doi ochi ca nişte boabe.
Dragi copii, fetiţa este
Mărunţica din poveste.
Poţi să-i zici, poţi să nu-i zici,
Tot i-e milă de pisici,
– Spune, te rugăm frumos,
Tu eşti trist sau somnoros?
– Nu vă mai miraţi de mine
Că sunt câine cu buline.