Iată lanul cu lalele
Unde stau doi pui de lele.
Lelea-i mică, cu ilic
Şi cu nasul foarte mic.
În cerul norilor de ceaţă
Am mâzgălit şi eu un nor,
Pe care l-a-nghiţit o raţă
Zburând către Ecuator.
Piticii din pădure
Au case în ciuperci,
Mănâncă fragi şi mure
Şi-ncalecă pe melci.
I
Vrăbiuţa de la mare
Se bronza pe aripioare.
Am un deget Mic la mână,
Care mic o să rămână,
Chiar şi când eu voi fi mare
Parcă nu i-aş da mâncare.
Fără glume şi poveşti,
Polul Sud şi Polul Nord
Ştii să le deosebeşti?
Ţine minte, nordul are
Murdărit pe bot cu mure,
Greierele dă de noi:
– Ştiţi voi, gâze de pădure,
Ce s-a petrecut pe câmp?
Eternă rază arde roșu-ntunecat,
O, inimă, ce roșie-n păcat!
Fii salutată tu, Maria!
Frate, lasă-ne-n dulcele nostru colind!
Lin drumurile se întunecă, știm.
Și flutură flamuri departe, sclipind,
Dar, frate, lasă-ne singuri să fim –
Drum străin – noi ne scrutăm și grea
De oboseală întreabă privirea:
Ce-ai făcut cu viața ta?
Taci! Taci! Lasă acum tânguirea!