-Pui golaşi cum staţi în cuiburi
Fără plăpumioare ?
-Ne’nvelim cu ale mamei
Calde aripioare
(Lui Tudor Chiriac)
Știam că tot
Şi el din mamă s-a născut
Ciudat
A plâns şi el la început
Ciudat
(Lui Ion Cațaveica)
Ce vină secera are?!
M-a părăsit azi lumea, ca și haina
„Din moși-strămoși, ai tăi au fost la stâni;
Din tată-n fiu, la păpușoi săpară.
Ce te-a făcut să iai mistria-n mâni,
Moș Toader, omule cu vorba rară?”
De ce nu vii cu mine la Galați.
Biet sat olog, împotmolit pe maluri?
Și voi, căsuțe proaste, de ce stați
Tot în cămeși – sau teamă vi-i de valuri?
Pe vârful dealului de unde vezi
Albastrul șes al vremii și al zării,
Răsar cu seara, zvelte, din livezi,
Și albe ca fecioare-n portul țării.
Pe coasta ce coboară lină
Purtând smochini, migdali şi duzi,
Spre marea de-un albastru negru
Pe care-o vezi şi n-o auzi.
Pe ceruri amurguri revin. Ascultă:
Un clopot sună tainică dojană...
Vuiri de vânt şi freamăte şi şoapte
Descresc şi cresc şi tac pe nesimţite...