Cireşul desfrunzit
mai înalt decât acoperişul casei
Am mâncat
prunele
care erau
în frigider
Totul se află în
sunet. Un cântec.
Arareori, un cântec. Ar trebui
să fie un cântec – făcut din
Lasaţi şarpele să aştepte-n
culcuşul lui de buruieni,
iar scrierea
să fie a cuvintelor, lentă şi rapidă, ascuţită
Cerul şi-a revărsat
întreaga amăreală.
Din întunecata lui metamorfoză
toată ziua
Întâi, el a spus:
Femeia din noi este cea
Care ne face să scriem –
Trebuie să recunoaştem asta –
O rază piezișă de soare pe triste, vechi ziduri,
Albastrul murdar al unui cer uitat.
Spre Domnul, un imn puternic
De izbituri și strigăte,
Am întâlnit un profet;
Ducea în mâini
Cartea înțelepciunii.
"Domnule, i-am spus,
A fost un ins cu limba de lemn
Care căta să cânte.
Și zău că ieșea ceva jalnic.
Dar a mai fost și un altul care, auzind
Spuse îngerul: "Greșit-ai
Făptuind ce-ai făptuit.
Bine-i să trăiești ca floarea
Să urăști precum cățeii,