Într-un pustiu
Am zărit o făptură, despuiată, feroce,
Care, ghemuindu-se-n praf,
Își ținea inima-n pumni
Drumețul,
Dând cu ochii de cărarea către adevăruri,
S-a mirat foarte;
Era cotropită de ierburi.
Am văzut un om alergând să prindă orizontul
Se fugăreau unul pe altul, mereu;
Faptul m-a tulburat;
L-am oprit și i-am spus: "N-are noimă,
* * *
Negrii călăreţi veniră dinspre mare.
Zângăneau din suliţe şi scuturi,
În deșert
Am văzut o creatură, goală, bestială,
Cine, ghemuit pe pământ,
Și-a ținut inima în mână,
În cer,
Unele lame mici de iarbă
Stătea înaintea lui Dumnezeu.
"Ce ai făcut?"
Am stat pe un loc înalt,
Și am văzut, dedesubt, mulți diavoli
Alergând, sărind,
și cărarea în păcat.
Un om văzu în cer un glob de aur
Și, cățărându-se spre el,
Până la urmă îl atinse.
Era tocmai din lut.
* * *
Odată am văzut cum munţii înfuriaţi
Se aliniaseră-zid în front.
* * *
Au fost mulţi cei îngrămădiţi în procesiune,
Fără să ştie încotro se-ndreaptă.