De am vreo poftă și-aplecare
E doar de glod și piatră tare.
Prânzesc tot din văzduh din cer.
Din stâncă, din cărbuni, din fier.
Străbunii mei din vremuri legendare,
Al vostru suflet de umili ţărani
A dormitat sub secolii tirani
Ca sub un greu de lespezi funerare.
traducere de George Paşa
Acestei cărţi în care cântă
Iubirea să îi fie dat
Să te găsească azi la pat,
Tu, a vieţii mele ţintă?
“A batalias de amor campo de pluma”
Gongora
Mai blândă, tot mai blândă, ci mai blândă-mi fii!
Ascultă cântecul molcum
Ce plânge doar ca să îi placă:
Discret şi fără de bulboacă
Pârâu pe muşchi, pe lângă drum.
Voiajurile intrepide
(Ce grea odihna pare azi!)
Cu steamere şi cu rapide.
(La ce-mi slujeşte-at home-ul gras?)
Călare şi tăcut, mascatul cavaler,
Dezastrul, m-a străpuns cu suliţa de fier.
Şi sângele-mi ţâşni cu-o roşie vigoare,
Mă-nfăţişez, tăcut orfan,
De înşişi ochii-mi zăpăcit,
Oraşelor; nu m-au găsit
Pe-a lor măsură de viclean.
Nu i-am ştiut capul nemaivăzut
în care-al ochilor rotund se pârguia. Dar,
candelabru, torsul îi mai arde clar,
unde privirea-i, doar suptă-n început,